„Fierul de călcat” de la Romană cu Brașoveni

Azi a postat Bogdan Vasilescu încă o restaurare minunată din Ploieștiul dispărut dar neuitat. (link AICI )

În fotografie apare colțul Căii Romane la intersecția cu strada Brașoveni --  acolo era singurul „fier de călcat” din Ploiești.     Fiind dintr-un unghi inedit și o epocă foarte puțin fotografiată e oarecum greu de localizat unde erau clădirile respective. În plus acolo era și o mică licență urbanistică, strada Brașoveni făcea un mic salt la întîlnirea cu Lipscani unde dădea în Pantofari, apoi  spre Bd. Ferdinand ea continua de fapt un rînd de case mai la sud.     Casele respective erau cele din Arastaua Cavafilor, dispărute chiar înainte de WWII.

			👈👈Am făcut în grabă o schiță : fotograful se afla în cercul roșu, astăzi foarte aproape de dosul anexei „casei albe”. (pe trotuar vizavi de Casa Modei, mai exact la 44.941957 º N  și  26.024324º W  😛 )

Am marcat cu verde unghiul acoperit de obiectiv, ca și fronturile de stradă vizibile în fotografie. În fund în stînga apare chiar și o fereastră a unei prăvălii de pe Lipscani (front SW), prima la Nord de colțul cu Pantofari.

Am marcat cu „M” spatele Micului Luvru/Mercur, „A.C.” e Arastaua (capătul de N, spre S ea ajungea aproape de Bulevardul Ferdinand), iar Grand Hotel Carol era la colțul Unirea/Romană, pe locul viitoarei extinderi a Palatului Telefoanelor.

Cu albastru punctat e conturul viitoarei Case Albe (mi-e silă și s-o menționez, nicicum s-o mai și desenez, dar altfel nu s-ar înțelege prea bine, doar Phenianu' ăsta a mai rămas)

Pe Unirii în jos, cu spatele la Magazinul Mare, am mai desenat un aparat de fotografiat -- în poziția din care sunt luate cîteva cadre interbelice emblematice cu Hotel Europa / Restaurant Berbec (grav lovit în 1944 și dispărut imediat după).

Last but not least, am mai marcat cu roșu pe hartă un pasaj pietonal pe unde se trecea dinspre Lipscani spre această străduță fără nume, unde probabil că adresele erau tot de „str. Unirei”, ea fiind de fapt aproape o fundătură -- distanța de trecere nu cred că depășea 3m la colțul cu Victoria iar pasajul era cam la jumătate de atât.

Nu pot să nu mă gîndesc ce cotloane intime au dispărut, cum generații de ploieșteni ar fi putut desface și reface lumea, așezați acolo la berării și cafenele ... exact asta urau mancurții care au ras tot centrul.

Ca să termin pe o notă mai optimistă : sper să fac o re-creere mai amănunțită, trebuie să mă gîndesc în ce formă.

Dacă am calculat bine fotograful stătea chiar în fața mașinii argintii din captură. Pasajul spre Lipscani ar fi în stînga, aproximativ aliniat cu frontul noului Mercur dinspre Casa Albă. Ce diferență între ieri și azi...